O întoarcere în timp

Pietro Tamburini se naște la Veneția în 1890, într-o casă din apropierea unui magazin care vindea condimente și argilă colorată. Frecventând magazinul și ajutând gestionarul, Pietro ascultă convorbirile clienților, care erau pictori decoratori și artizani pricepuți. În aceste discuții se vorbea despre tencuieli decorative, marmură, stucuri folosite la decorarea frumoaselor clădiri din Veneția. Printre multele altele, Pietro află despre componentele tencuielilor și cele mai bune metode de a le produce. Fără să vrea, Pietro dobândește primele cunoștințe de bază.

Prima generație

Pietro Tamburini participă la două războaie: la războiul italo-turc din Libia și pe frontul Primului Război Mondial, din care se întoarce în 1918. Imediat după întoarcere deschide o fabrică de lapte la Veneția, ulterior încă două. În 1925, soția sa, ElisaPejeroni, moare. Criza din 1929 are un impact puternic asupra economiei italiene și îi induce lui Pietro Tamburini să închidă activitatea din sectorul laptelui.

Fiind un om entuziast și activ, Pietro Tamburini ia din nou în considerare pământurile colorate pe care le cunoscuse de tânăr. La început vinde argilă colorată și alte materii prime pentru vopsele, dar spiritul său întreprinzător îl stimulează să lucreze pe cont propriu.

În 1937 se mută la Treviso și echipează un depozit cu pământuri albe și colorate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un puternic bombardament aerian asupra orașului Treviso constrânge familia Tamburini să transfere depozitul de pământuri. Aceasta se mută la Mogliano Veneto, unde, în 1947, Pietro Tamburini cumpără o “villa veneta clasică”, care avea un teren agricol vast adiacent.

După obiceiul italienilor, de a combina într-un singur loc „casa și prăvălia”, Pietro pune pe terenul învecinat cu vila o hală rămasă din război și stabilește acolo noul depozit. Aici va locui și munci și aici locuiesc și astăzi urmașii săi. Fiica sa, Alessandrina, se căsătorește cu Lerio Geremia, iar în 1951 se naște fiul lor, Federico.

Pietro Tamburini trata diverse produse: ulei de in crud și fiert, sulfură de zinc, sulfat de calciu, oxid de fier și altele. Piața era însă într-o continuă schimbare și cerea produse gata și rapide, astfel că Tamburini începe să combine materiale prime și să le experimenteze pe diverse tipuri de suprafețe. Astfel învață în detaliu caracteristicile produselor și modalitățile de aplicare și începe să consiliere clienții în alegerea produselor potrivite pentru nevoile lor.

Toate acestea au reprezentat bazele cercetării și dezvoltării care au condus la succesul întreprinderii Colorificio San Marco. Tamburini vinde materii prime, semiprelurate și produse gata pentru utilizare. Hala în care lucrează devine neîncăpătoare, astfel că o extinde cumpărând alte terenuri din apropierea locuinței, unde montează primele instalații de producție de ulei fiert și rășini.

A doua generație

Clientela se extinde continuu, este nevoie de mai mulți oameni care să muncească, astfel că fiica sa Alessandrina renunță la funcția de profesoară și începe să lucreze la firma lui Pietro Tamburini. În 1962 se înființează Colorificio San Marco, cu un capital social de 30 de milioane de lire. Capitalul social va trece de la 30 la 110 milioane de lire în 1967, o creștere de aproape 500% în numai 4 ani de la înființare.

Stabilimentul de la Mogliano se transferă în anii ’66 într-o zonă nouă la Marcon. În 1972 întreprinderea devine Spa. În același timp, Alessandrina, care ocupă funcția de administrator unic, depune la Camera de Comerț din Padova marca leului roșu stilizat pe fond alb cu scris negru: roșul, albul și negrul vor deveni elementele portante ale mărcii San Marco.

Urmează un deceniu cu schimbări importante, care conduc la crearea unei întreprinderi puternice, moderne, proiectată pentru viitor. Compania conciliază cu înțelepciune și previziune tehnologii și procese avansate și competențe profesionale ale colaboratorilor.

Clienții (pictori, zugravi) încep să ceară produse mai profesionale, cu caracteristici de aplicare speciale și de rezistență. Tamburini înțelege importanța industrializării, astfel iau naștere primele vopsele în borcane produse în diverse nuanțe și formate, cu nume atent studiat pentru a comunica cât mai bine produsul sau beneficiul oferit clientului.

A treia generație

În 1978, întră în scenă Federico Geremia, fiul Alessandrinei și al lui Lerio Geremia, care preia funcția de Responsabil al Biroului de Achiziții si astfel se ajunge la cea de-a treia generație a familiei. În 1980, Federico devine Director Comercial, în 1990, Director General, iar în 1995, Președinte al Colorificio San Marco. Mama sa, Alessandra, este numită președinte de Onoare. În toată această perioadă, compania achiziționează mașini și echipamente moderne și își realizează produsele după cele mai performante tehnologii.

De la o afacere de familie la un business de succes

După anii ’90, San Marco demarează o strategie ambițioasă de internaționalizare care duce produsele societății în peste 100 de țări. Federico Geremia va da încă un imbold pentru a crește cifra de afaceri prin noi achiziții în sinergie cu produsele San Marco. În aproximativ 10 ani se va constitui San Marco Group, cu 11 locații de producție și un portofoliu de 7 mărci.

A patra generație

După 10 de ani de muncă, evoluție, performanță, San Marco devine un producător important, cu o puternică poziție competitivă în Italia și o creștere importantă pe piețele străine. După o etapă lungă de de dezvoltare, urmează una de consolidare, în care intră în scenă cei trei copii ai lui Federico Geremia (Mariluce, Marta și Pietro), sub supravegherea atentă a tatălui lor. Se ajunge astfel la cea de-a patra generație.